APNGMC

Apicultură

Din cele mai vechi timpuri oamenii au descoperit proprietațile benefice ale albinelor, inițial recoltând mierea de la albinele sălbatice, care se găseau adeseori în scorburile copacilor. Cea mai veche dovadă care prezintă recoltarea de miere de la albinele sălbatice este un desen de pe un perete de stâncă, datat din epoca mezolitică care a fost găsit în estul Spaniei în zona Valencia și datează din perioada 6000 î. Hr.

Ulterior oamenii au învâțat cum să exploateze rațional albinele aducând în gospodării porțiunile de arbori în care găseau stupul, obicei care s-a păstrat viu și în zilele noastre, fiind întâlnit în perimetrul parcului. Până nu de mult în zona parcului au fost folosiți stupi verticali, realizați din bușteni scobiți, procedeu folosit în trecut în nordul munților Alpi și în Caucaz.

În parcul natural se practică stupăritul tradițional staționar, cu 2-3 până la 20 de stupi și cel pastoral cu stupi amplasaţi pe vetre de stupină temporare sau stupi amplasaţi în pavilioane mobile. Stupăritul pastoral poate fi întâlnit din zona localității Costești pe valea Grădiștii, numită valea Godeanului în amonte, incepand din luna mai când începe culesul florilor de salcâm. Pastorala în zona montană aduce beneficii apicultorilor datorită calității mierii de pădure, însă nu este lipsită de pericole, adeseori urșii încearcă să profite și ei de pe urma muncii albinelor. Apicultorii păzesc noapte de noapte stupii având ca ajutor câini ciobănești, dar și așa uneori cum spun oamenii locului „ursul își ia partea” distrugând unul sau mai mulți stupi într-un sezon, însă apicultorii au învățat să trăiască în comuniune cu natura și nu poartă ranchiună ursului.

Vatră de stupină cu mijloace de iluminare tradiționale și moderne (cu impact redus asupra mediului)

Stupina domnului Muntean Florin amplasată la confluența văii Tâmpu cu valea Șesului.