ACASĂ
COMUNITĂȚI
ADMINISTRAȚIE
Constituire Administraţie
Consiliul Stiinţific
Consiliul Consultativ de Administrare
Comitetul Director
Regulament parc
Plan management
Contact
DESPRE PARC
Constituire parc
Localizare şi acces
Hărți
Geologie, Geomorfologie
Hidrologie, Climă, Soluri
Floră, Faună
TURISM
Reguli de vizitare
Trasee turistice
Obiective turistice
Locul de campare Valea Albă
Posibilităţi de cazare
Sfaturi pentru drumeții
Galerie foto
Filme
UTILE
Anunțuri
Buletine informative
Publicaţii
Presă
Proiecte
Diverse
PROIECT PDD 338585
Informații generale
Anunțuri
Implementare
Galerie media
Rezultate
Apicultură
Din cele mai vechi timpuri oamenii au descoperit proprietațile benefice ale albinelor, inițial recoltând mierea de la albinele sălbatice, care se găseau adeseori în scorburile copacilor. Cea mai veche dovadă care prezintă recoltarea de miere de la albinele sălbatice este un desen de pe un perete de stâncă, datat din epoca mezolitică care a fost găsit în estul Spaniei în zona Valencia și datează din perioada 6000 î. Hr.
Ulterior oamenii au învâțat cum să exploateze rațional albinele aducând în gospodării porțiunile de arbori în care găseau stupul, obicei care s-a păstrat viu și în zilele noastre, fiind întâlnit în perimetrul parcului. Până nu de mult în zona parcului au fost folosiți stupi verticali, realizați din bușteni scobiți, procedeu folosit în trecut în nordul munților Alpi și în Caucaz.
În parcul natural se practică stupăritul tradițional staționar, cu 2-3 până la 20 de stupi și cel pastoral cu stupi amplasaţi pe vetre de stupină temporare sau stupi amplasaţi în pavilioane mobile. Stupăritul pastoral poate fi întâlnit din zona localității Costești pe valea Grădiștii, numită valea Godeanului în amonte, incepand din luna mai când începe culesul florilor de salcâm. Pastorala în zona montană aduce beneficii apicultorilor datorită calității mierii de pădure, însă nu este lipsită de pericole, adeseori urșii încearcă să profite și ei de pe urma muncii albinelor. Apicultorii păzesc noapte de noapte stupii având ca ajutor câini ciobănești, dar și așa uneori cum spun oamenii locului „ursul își ia partea” distrugând unul sau mai mulți stupi într-un sezon, însă apicultorii au învățat să trăiască în comuniune cu natura și nu poartă ranchiună ursului.